vanarea momentelor

asta e un articol rezultat dintr-o lunga cantarire a:

“di ce ma fac asa greu inteles altora?”

asa ca nu e recomandat personajelor “plutiforme”, adica de suprafata sau aerieni….

(imi cer scuze pentru incisivul care se plimba… si marcheaza spatiul)

concluzia are o insiruire pe care o sa v-o povestesc si voua

eram adolescent…, “tanar si neterminat”…, plin de avant si dornic de confruntari in care sa-mi masor…. “valoarea” (genul care moare repede…, nu supravietuieste). surprinzator …, am supravietuit adolescentei… (si confruntarilor)

in acea perioada, de adolescenta, aveam un prieten foarte bun…, unul dintre cei doi cu care am petrecut nopti pe Bega…, cel “urzicat” la ochi, si io cu el petreceam multe ore tratand te miri ce subiecte.. ,cu mintea noastra …, dar era interesant… si cel mai fain era ca ne simteam importanti si destepti…

asta pana cand el m-o intrebat ceva cu adevarat greu:

-”SomeOne” ce ai face daca ai afla ca o sa mori in 2 saptamani? adica nu probabil…, ci sigur….!

-oaaaa, poi as face…, as drege…,

(am explicat io tot felul de “vanari de trairi” si cautarea gloriei…, aspecte de extrema…, ceva de genul spargerii unei banci… si fortarea evadarilor… ,ca oricum as muri…, asa ca di ce sa nu fac cum mi se “scoala”?, sigur daca nu ma prindeau si puteam sa fug cu banii…, era ceva de genul sa vad lumea…, cat pot de mult in cele 2 saptamani, dar nu credeam ca voi reusii…, imi placeau mie filmele…, dar cumva nu eram prost chiar daca eram tanar. dupa aceea am devenit … “defect”)

si el…, dupa ce m-o lasat sa ma desfasor mi-o zis:

-io as face exact asa cum e viata mea…, as merge la scoala, as venii sa vorbim …, sa pierdem vremea impreuna…

in prima faza am crezut ca face misto de mine…, si am realizat ca el vorbea serios…

asta mi-o ridicat serioase semne de intrebare…, sigur io nici acum nu reusesc sa inteleg cum un mascul feroce adolescent, ar putea sa abordeze asa viata…, dar ramane… asa …

acum …, de multi ani incoace…, am conclzionat ca e mult mai interesant sa-mi trec clipa cu responsabilitate…, cand m-o cunoscut Porcul o zis ca io m-am nascut batran…, deci de foarte multi ani conisder ca e important sa trec momentul cu responsabilitate, sa-mi duc luptele cu care ma confrunt…, si sa nu vanez alte clipe…, pentru ca viata mea…, este drumul meu si o sa-mi rezerve clipele mele…, ajunse dupa alegerile pe care le fac… ,adica vor fi reale… (nu cumparate)

acum io remarc o goana…, in jur…., in societate…, care mai de care…, vor sa aiba…, vor sa mearga…, vor sa vaneze trairi…, nu le ajung alea cu care se confrunta…, fug de ele…, mai zic: “lasa ca o sa vad io…”, “mai incolo”,  “cand ma introc…”(din excursia cumparata, sau de la chestiile programate).

sigur e foarte fain sa te plimbi…, sa mergi in excursii…

asta este unul dintre lucrurile care io le apreciez in “strainezia”, unde lucrezi, si din munca ta poti sa-ti permiti sa traiesti decent si chiar sa ai si un concediu sau doua pe an…, cu familia…, undeva…, in lume.

dar nu poti sa fugi de momentele care ti se astern inainte prin alegerile facute deja…, ca sa te refugiezi in trairi vanate…

e minunat sa mergi in concediu, dar sa nu fugi…, asta-i ideea. (cred),

sa nu zici ca doar acolo traiesti…, cred ca e vorba de deschidera cu care iti accepti viata… ,si ti-o asumi.

si stiti di ce?

ca vanand trairi…, nu o sa faceti decat asta…, si nu veti traii, doar le veti vana…, e ca si “fuga dragonului”…, veti fi goi…, si veti cauta sa vanati tot mai multe si/sau mai mari… trairi.., dar nu vor fi ale voastre…, trairile induse sunt false…., e doar un balon de sapun, frumos colorat dar gol, si fragil…, iar secunda petrecuta sa-l faci…, sa-l ai…, sa-l atingi…, toate acele insiruiri de momente… nu se mai intorc… si io cred ca sunt irosite pentru ca nu e ceva real, vanarea trairilor nu e acelasi lucru cu trairea vietii…

acum inteleg cum vine sa-ti traiesti ziua, si secunda asa cum vine… pana la capat, chiar daca as stii ca mor maine…, de fapt asa si traiesc…, cu gandul ca maine poate o sa mor…, si sa nu-mi scape o secunda care sa nu o folosesc cum cred io… ca e bine…, fara vanare de vant…, fara falsuri….

cred ca asta ma aseaza in categoria ciudati…, adica FOARTE CIUDATI…, dar e ok…, ca fiecare are o masura a lui.., si e chiar aiurea sa incerci sa evaluaezi ceva ce nu ai vazut, atins, facut…, stiut…, cu alte cuvinte e greu sa evaluezi ceva despre care se vorbeste…, dar nu-l vezi…

cred ca e cel mai potrivit mod de a traii. si chiar astea is alegerile mele… ,di ce sa fug de ele?, mai bine raman sa le trec si daca nu-mi place sa incerc sa le fac altfel.., asa ma aleg cu o viata traita…

va multumesc pentru rabdarea voastra.