zilele bune
io cred ca putem imparti viata in: “zile bune” si “celelalte zile bune”.
cand eram mai tanar si mai revolutionar, ca sa fie mai simplu, consideram ca fiecare zi era o zi buna ca sa mori…, toti murim in fel si chip pe parcursul vietii, chiar si de cateva ori intr-o zi, ca si stare…
asta mi-a schimbat “putin” perspectiva asupra felului in care traiesc.
acum constat ca toate zilele sunt doar zile bune…, sau foarte bune….
pentru ca in fiecare zi poti sa inveti cate ceva, poti sa faci cate ceva…, altceva decat sa respiri, mananci, sex…., si altceva decat sa te dai in extreme, fie si doar ca sa poti sa zici ca ai facut-o.
si mai ales daca iei palme de la viata cred ca e bine sa te simti norocos, pentru ca nu ai vreme sa te plictisesti, ai de rezolvat probleme…
(sigur problemele fiecaruia sunt cele mai grele probleme din lume…, fiti linistiti si ale mele sunt la fel)
dragilor se pare ca nu mai am “nevoie acuta sa scriu”, am idei, am de zis…, am amintiri tzacnite, dar nu mi se arata sa le mai scriu.
zilele astea plimbandu-ma pe la bloagele pe care le-am descoperit sa-mi inseninez zilele bune…, am avut de gand sa comentez…, oricum mai mult decat am facuto, acolo unde am comentat, sau sa comentez acolo unde NU am comentat. si ce sa va zic…?, am sters comment-ul si am lasat asa…, pentru ca nu mai simt nevoia sa zic…, pentru ca oricum io vad lucrurile in felul meu cumva alt fel decat majoritatea…, si cumva mai deranjant… pentru majoritate (,cred….).
si mai ales pentru ca am impresia ca zic cam greu…, pentru ca asa sunt eu…, mai greu…, nu fizic dragilor.
o sa las locul asta aci…, asa cum este el…, si daca o sa mai am chef sa zic lucruri o sa mai zic…, daca nu…, io cred ca nimeni nu pierde nimic.
va multumesc frumos pentru ca m-ati citit.
sa ne auzim de bine
uitati aci o treaba de care io am aflat ieri:
si uitati cum canta taraful:
si ceva explicat in imagini ca pentr cei ca mine care nu se descurca asa bine cu scrisul si cititul:
toata lumea are orice drept isi doreste, totul e sa-si asume urmarile acelui drept exercitat. de exemplu, tu, acum, iti etalezi dreptul de a fi egoist, de a pastra povesti pt tine si de a nu impartasi. ti-ai gasit si un motiv: esti prea “greu”. e ok daca tu crezi ca e ok. dar trebuie sa fii constient ca esti egoist. in rest toate bune. sau foarte bune, cum ziceai la inceput de articol.
cum ziceam si-n alte parti in locul asta, pentru ca traiesc cu mine de cativa zeci de ani am concluzionat ca io-s unul dintre cei mai mari nemernici in viata. sigur incerc sa ma tratez…, dar pana se vad efectele tratamentlui mai dureaza…, unde mai pui ca poate nu am tratamentul potrivit. pana la urma tot ce cred io ca e relevant in viata noastra, este cum traim…, si asta fiecare hotaraste, indiferent daca io scriu sau nu cat am fost/sunt de nemernic/destept/amuzant.
sigur ca tin pentru mine, doar sunt ale mele si fac parte din mine toate cele…, si daca le-as pune aci, tot ale mele sunt…
cred ca cel mai bine e ca fiecare sa-si vada de firul vietii lui, sigur daca ma loveste iarasi cantitatea aia mare de frustrare iarasi o sa cad la scris…, ca sa zic tot oful meu. dupa care…, mergem mai departe in liniste…, ca si pana acum.
io sper sa nu ma mai loveasca nevoia sa zic…
si tu ce vrei?
ca ai si e-mail-ul meu si nr meu de tel…., daca vrei sa-ti povestesc ceva…, poti sa-mi scri sau sa ma suni.
toate cele mai bune.
Da’ di ce pleci? Io zic sa mai sezi batar numai catu-i lumea!
))
Abia ma obisnuisem cu ariceala ta!
ziua buna. multumesc de gandul bun, nu plec, doar ca nu mai scriu… ,macar o vreme, si am zis sa anunt tocmai ca sa stiti ca voi cei care ma citeati contati.
pot sa aricesc si pa meil, doar ca nu mai am chef sa scriu pa net…, asta-i tot…, daca o sa-mi vina iarasi cheful …, o sa-mi dau drumu’, ca de obicei. daca ramane cheful asa cum e…, si sper sa-mi ramana asa.., blogul o sa ramana asa cum e .., sau o sa-l sterg…, in rest toate bune…
asta-i tot.
exista un e-mail de contact in caz de nevoie…
Someone, eu te felicit pentru naturalete. Si pentru sinceritate. Si pentru desenele tale originale.
Imi pare rau ca eu si tu nu am gasit un limbaj comun, sau timp sa putem comunica mai mult. Tu te macini mult, ai multe adunate in suflet si in minte, ai nevoie sa le imparti. Eu le mai eliberez in scris pe blog, sau in discutii cu cei cativa buni si sinceri amici din viata reala.Daca tu ai in tine puterea sa te ridici si sa faci schimbarile necesare in viata ta si in adancul inimii tale, nu pot decat sa te admir. Ai ales linistea si respect asta.
Sper sa fii bine. Te imbratisez, virtual, cu drag.
Irina
multumesc frumos pentru gandul bun. nu cred ca ai ce stima la mine…, poate ca sunt original pentru ca nu ma ghidez dupa nici un/o persoana, iar asta imi ofera o viata a mea…, nu o viata traita in ochii altora, ceea ce e ok…, cred…
io mai citesc …, dupa cum am vreme… , poate o sa mai si comentez…, doar ca nu mai vreau sa scriu…
toate cele mai bune.
CAT DE TARE !!!! cat de tare e taraful asta …cat de tare e muzica lor….CAAATTT DE TAREEEEE ! desi am sentimenul launtric ca m-ai renegat, eventual trecut pe lista de scarbe, sper sa ne vedem cu bine intr-o Timisoara mai insorita. cred ca si eu am invatat sa ma bucur mai mult si sa fiu mai VIU in mica mea lume. Si ma straduiesc sa fiu mai bun. Si dincolo de asta … dintr-o coala neagra… o coala alba se facu. Ca sa vezi. Sa auzim de bine !
chiar nu esti la lista de scarbe…, doar ca TU raspunzi la tel… in anumiti parametrii…, iar io am 3 job-uri… (3 in masura in care reusesc sa le acopar…), ceea ce ofera o perspectiva noua asupra modului in carte-mi administrez timpul…
Si mie imi place sinceritatea ta. Si ochiul critic cu care reusesti sa te descrii
Toti ne dorim cateodata sa disparem , sa ne topim repede , a nu se confunda cu sinucidem 
)))
Toti avem zile bune si zile…..foarte bune
Am intalnit si acel exemplar …1% mereu multumit, pozitiv si excesiv de normal. Boring, de-a dreptul
Ce sa zic. Multumesc c-ai impartasit din sentimentele tale si ca m-ai vizitat:)
io va multumesc la toti ca m-ati suportat si m-ati citit…, pentru faptul ca aveti un gand bun pentru mine.., nu am cuvinte. adica ma simt foarte emotionat…
va mai citesc io…, si daca nu comentez.., nu mai comentez ca nu prea mai vreau sa zic…, adica revin la directia de baza…
toate cele mai bune.
unii te vor mai suporta inca multa vreme ca cica prieteniile adevarate sunt pe viata
ehehehe, ferice de cititorii pe care-i lasi asa in mijlocul drumului .. se scutura si de duc mai departe .. ehhh… ce vremuri traim… ( ma scuzi ca rad ca un misel ? 
))))) )
drumul si-l face fiecare singur, si raspunde pentru asta, conform cu convingerile mele…
(ar mai fi ceva mizerabil de pus aci in paranteza…, dar lasam asa)
nu sunt guru, si nici nu mi-am propus sa ma fac, adica am refuzat (politicos) cand mi-am propus…
exista indrumatori in masura sa indice drumul si sa dea solutii…
io-s cu drumul meu ratacit sau nu…
si expunerile mele (libere) se incheie … simplu
am ajuns sa apreciez mai mult linistea…, din nou…, desi mai imi scapa pe ici pe colo cate un comment…, mai mult sau mai putin pertinent/la subiect…
nu am de ce sa te scuz
Pare că atunci când erai mai tânăr erai klingonian. Ăia spun mereu: azi e o zi bună ca să mori
si cand am cresct tot klingonian am ramas doar ca am facut eforturi sa arat ca oamenii daca tot e sa traim impreuna…
multumesc de trecere… si comment.